Rata șomajului în Oltenia: de ce cifrele naționale mint pe jumătate

Când Institutul Național de Statistică publică rata lunară a șomajului, numărul care apare în titluri este media națională. În noiembrie 2024, aceasta a fost de 5,4%. O cifră relativ liniștitoare, dacă o citești izolat. Problema apare când cobori la nivel județean. În Dolj, rata șomajului înregistrat a depășit 7,1% în același interval, iar în Mehedinți a atins 8,3% — cu aproape trei puncte procentuale peste medie. Aceste diferențe nu sunt accidentale și nu sunt noi: ele reflectă o structură economică regională construită în jurul industriei grele și agriculturii de subzistență, ambele sectoare în declin structural de două decenii. Oltenia are circa 2,3 milioane de locuitori și contribuie cu aproximativ 8% din PIB-ul național, dar absoarbe o parte disproporționat de mică din investițiile private directe. Marile parcuri industriale s-au concentrat în Cluj, Timiș și Ilfov, lăsând județele sudice fără alternativele de angajare necesare pentru a absorbi forța de muncă disponibilizată din industria extractivă. Metodologia INS introduce o altă distorsiune: șomajul înregistrat numără doar persoanele înscrise la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, excluzând lucrătorii descurajați — cei care au renunțat să mai caute un loc de muncă. Estimările academice sugerează că această populație invizibilă reprezintă între 15% și 22% din forța de muncă inactivă în județele cu șomaj structural ridicat, cum sunt Dolj și Gorj. Concluzia practică pentru decidenții locali și pentru antreprenorii din regiune este că tabloul pieței muncii din Oltenia este mai sever decât cifrele oficiale sugerează. Politicile de stimulare a angajării bazate exclusiv pe date agregate naționale riscă să rateze complet realitatea din teren.